Cu 70% din populație și 60% din fondul construit expuse riscului seismic, România are în prezent zero planuri de rezolvare a problemei.
Semnalul de alarmă e tras de Răzvan Munteanu, directorul Administrației Municipale pentru Consolidarea Clădirilor cu Risc Seismic (AMCCRS) din subordinea Primăriei Capitalei.
Momentul ales este unul simbolic: data de 4 martie 2024, la 47 de ani de la cutremurul devastator, din 1977 care a curmat, doar în București, 1.578 de vieți.
Cutremurul din 4 martie 1977 a avut loc la ora 21:22, a avut intensitate 7,4 pe Richter și a afectat direct 200.000 de oameni. Au fost 11.321 de răniți, 32.900 de locuințe din toată țara au fost avariate grav, iar pagubele totale au depășit 2 miliarde de dolari (echivalentul a 9 miliarde de dolari azi).
„Trebuie înțeles că gradul de asigurare al construcțiilor la seisme constituie o decizie politică și nu una tehnică, căci depinde de gradul de risc pe care societatea și-l poate asuma, în funcție de condițiile economice, de costuri și de cunoștințele în domeniu”, spune Munteanu, citând din Giuseppe Grandori, lider în introducerea ingineriei moderne a cutremurelor în Italia încă din 1960.
Pentru aceste decizii s-au strâns, la un loc, reprezentanți ai administrației publice locale, specialiști în domeniu sau reprezentanți ai asociațiilor de proprietari.
S-a pornit de la ideea unui efort comun necesar pentru reducerea riscului seismic a caselor vechi.